Te duci în Italia, moldovenii lucrează de zor, fac lucru bun, patronii sunt foarte mulţumiţi (să fim optimişti). Te duci în Rusia – la fel. Te duci în altă ţară unde sunt o grămada moldoveni – aceeaşi istorie. Vii înapoi în Moldova – îţi pui mâinile în cap.

Acum, stai şi te gândeşti, de unde se încep toate astea. Din noi, din aceşti oameni vulgari, egoişti, fără principii şi nesimţiţi. Din acei oameni, care la prima vedere par sinceri şi oneşti, şi chiar sunt, dar nu întratât cât ar trebui. Suntem nişte nerozi care nu vor să facă nimic. Ne considerăm un popor harnic şi binevoitor. Dar… Nu e adevărat.

Un pic am deviat de la ideea de bază, dar totuşi.

Să mă laud un pic: am un spirit de observaţie dezvoltat, adică atrag atenţie la multe chestii mărunte pe care alţii nu le prea observă. Aşadar, cum femeia dată umbla de la o maşină la alta cu mâna întinsă, întâmplător îi văd unghiile. Era încălţată într-o pereche de şlapi. Unghii vopsite frumuşel.

Stau şi mă gândesc, ea umblă cu cerşitul, cu un pseudo-act medicinal, conform căruia fetiţa ei e bolnavă, fără bani, însă cu unghiile vopsite. Nu are pe ce cheltui banii? “Lucrează” pentru cineva? Sau pur şi simplu îmblă de-a dracul pe străzi cu mâna întinsă?

Voi ce credeţi?

Prima cu ce m-a impresionat domnul profesor a fost modul de a vorbi cu noi. Suntem la facultatea de drept, atunci ar trebui să vorbim frumos, să ştim a alege cuvintele în aşa mod încât judecătorul să ne dea câştig de cauză într-o sentinţă. Însă nu, domnul profesor foloseşte la greu rusisme, glumeşte cu noi într-un mod prostesc şi fără sens. Totuşi, cel mai tare “m-a durut” atunci când o fată s-a simţit rău la una din perechi. Ridic mâna să ies, el îmi spune că nu, nu am ce căuta afară (posed unele cunoştinţe medicale, cine ştie ce se putea petrece acolo).

Ce ar trebui de făcut în acest caz?

Nici nu ştiam ce să fac, să vomit de la aşa ceva sau să mă râd de prostia lor.

Peste vre-o 10 minute, văd deja alt cuplu, tot cam de aceeași vârstă. Pentru interes, m-am făcut că sunt de la un site care se ocupă de statistici. I-am întrebat ce vârstă au. Am rămas şocat, constatând că ea are 13 ani şi el 15.

Unde se duce tineretul de astăzi din Moldova? Unde ne ducem noi, viitorul ţării, viitorul copiilor noştri.

Cinstit vă spun, mi-i greaţă de tineretul de astăzi, mi-i greaţă de prostia lor, însă cel mai tare mă doare că şi mai mici deja îi urmează.

Ce pot spune, d-ul Voronin m-a lăsat mut. De ce? Iată de ce!.

Prima față a statului, persoana care reprezintă un popor întreg își permite să zică așa ceva (Voronin către Filat: “Пошёл ты нахрен. Tы что, нам угрожаешь, пацан? Мы с тобой будем разбираться другими методами”) în fața a zeci de parlamentari și a altor câtorva zeci de jurnaliști? Normal că nu, însă mult iubitul nostru președinte își permite. Dumnealui cam întrece măsura, și chiar pe parcursul celor 8 ani de guvernare a întrecut măsura cu totul. Dar să nu ne legăm de toate mărunțișurile, căci știți cum e la noi. Zici un cuvânt cam usturător în adresa cuiva, și deja te pomenești cu “nasul plin cu sânge”. Asta e, nu prea am chef să mă plimb pe la procuratură și sectoare de poliție. Îmi place să stau mai liniștit.

Vineri seara, neavând ce face am ieşit puţin în mahala. Am stat de vorbă cu nişte amici, am m-ai glumit. Peste vro juma’ de oră mi-a ieşit victima dintr-o ogradă. Din spusele mahalagiilor ştiam că e comunist. Aşa că am încercat capacităţile mele de trezire la viaţă. Recunosc, nu mi-a mers .

M-am salutat, şi am început a vorbi. Îmi spunea despre copii lui (are 37 ani, 2 fete şi un băiat, fata ce-a mare e 1 an la colegiu). Eu, ştiind deja toate istoriile, l-am luat deodată la întrebări legate de 29 iulie. L-am întrebat pe cine o să voteze. A răspuns: “ori nu mă duc la votare, da’ dac mă duc, ap’ votez comuniştii”. Eu: “de ce anume comuniştii”. El: “deoarece Filat şi Chirtoacă nu au făcut nimic pentru noi!”. Eu îi spun că era aproape imposibil, deoarece nu ei guvernau. Aici au început contradicţiile. Am încercat de mai multe ori să-l conving cei 3 (Chirtoacă, Filat şi Urecheanu) nu pot face aproape nimic atâta timp cât nu se află la conducere.

Apoi am trecut la următorul subiect, 7 aprilie. Am început ai lămuri că comuniştii au organizat totul, că au fost provocatori în mulţime şi că organizatorii au organizat un protest paşnic. Din nou a început să-mi găsească nod în papură: “de ce anume elevii şi studenţii din licee, colegii, universităţi?”, “de ce au stricat parlamentul şi preşedinţia, că acum din câte ştiu se plăteşte din pensiile bătrânilor”, ş.a. Îi lămuresc că totul a fost pregătit şi aranjat foarte bine de către comunişti, însă nu prea a vrut să mă asculte, mereu mă întrerupea.

Şi totuşi, să revenim la titlu. Acest vecin a meu, ca un ultim argument a vrut să-mi spună că Italia, România, Spania, şi celelalte ţări europene nu i-au oferit nimic, şi numai Rusia a văzut-o ca unica cale de a munci şi dobândi nişte bani. Cauza fiind una foarte simplă: ştie limba rusă (îi e lene să înveţe o a treia limbă) şi nu are nevoie de viză (să-i mulţumim mult iubitului nostru preşedinte că ne-a “închis” hotarele cu România).
Vârsta vecinului – puţin peste 35.

Deci, cine ne-a dat totul?

Ieri a fost ultimu’ BAC. Mai mult de juma’ de ţară nu l-a dat. Cauza: căderea serverului principal de la minister (aşa am înţeles eu). Spre norocul meu, BAC-ul în cadrul instituţiei în care învăţ nu a fost amânat, însă a ajuns destul de târziu, pe la 11:00.

Ce pot să spun în general despre BAC-ul de anul ăsta? Am fost nişte şoareci de laborator. Se poate de spus că şi-au bătut joc de noi. Să vii la ora 8, sau la 9 şi să aştepţi o oră, două, trei. Asta e deja prea de tot. O colegă de a mea, după ce a dat primul BAC, mi-a spus că ei l-au început la cca 11.30. Cauza: imprimante vechi, neorganizare, haos (ea l-a dat în sala sportivă, unde se aflau cca 300 de studenţi). Prostie, nu? 300 de oameni, 600 de plămâni care răsuflă, 300 de oameni care transpiră. Bătaie de joc, nu? În cadrul instituţiei, am fost 518 (absolvenţi) studenţi care dau BAC-ul.

Un experiment eşuat, un experiment stupid, un experiment demn de premiul “Prostia Omului nu are sfârşit”. Să fim serioşi, oameni buni. Unde mai poţi întâlni aşa prostie? În Moldova desigur, Ţară a Minunilor politice, sociale, economice şi de orice gust.

So, welcome to Republic of Moldova, the country where miracles come true!