Iată deam la ce am ajuns 
. Să trăiesc în 2 universuri paralele. Glumesc.
E vorba despre cum e să ai 2 locuinţe, în care să fii înconjurat de alte persoane, aproape total diferite, de alt mediu ambiant, de alt zgomot ş.a.m.d.
În cazul meu e vorba de viaţa de la ţară şi viaţa de la oraş. La sat sunt împreună cu bunicii, iar în oraş cu mama. De multe ori nimeresc în aşa situaţii în care nu am idee în ce parte să o apuc; să plec la ţară şi să las baltă “treburile” din Chişinău, sau să plec la Chişinău, şi să-i las iar singuri pe bunici. În aşa momente încep să mă pierd, şi uneori chiar mă doare inima, deoarece şi o parte şi alta are de suferit.
Şi nu numai în situaţia asta nimeresc, am avut parte de o grămada situaţii de acest tip, când idee nu ai pe ce drum să o apuci, cu cine să te duci şi ce să faci.
Nici nu ştiu ce să fac, am obosit de toate, vreau să fug, să încep o viaţă nouă, însă ştiu că îi va durea pe apropriaţii mei, şi de aia rămân aici, să mă chinui să aleg unde să fug ca să reuşesc să fac totul.
Voi nu nimeriți prin așa situații? Aveți careva sfaturi?
Comentarii recente